Energia Revoluției nu a rămas în trecut; o port în fiecare strat de culoare și o duc mai departe în ceea ce construim acum: expoziții vii, galerii în spitale, întâlniri cu oameni care au nevoie de lumină.

Pictura mea s-a orientat către comunitate. În tabere, în munți sau în oraș, îmi deschid șevaletul și las copiii să-mi fure fericiți prima pensulă. În atelierele de art-terapie, învățăm împreună să respirăm prin culoare. În filmele documentare, încerc să surprind urmele acestei călătorii – cu vechi prieteni, prieteni noi, drumuri și vacanțe în care orașele devin palete deschise.

Nu vând imagini din trecut; construiesc prezentul. Timișoara rămâne ritmul meu: scări, piețe, oameni, lumini. Fiecare lucrare este o invitație de a rămâne aproape, de a vedea, de a simți.
Pictura mea aparține celor care o privesc. Eu rămân în mijlocul ei, viu.

— Mihai Teodor Olteanu

Translated with DeepL.com (free version)