Apus peste dealuri

În „Apus peste dealuri”, pictorul capturează un moment suspendat între zi și noapte, între real și vis.
Soarele roșu, aproape mistic, se topește în masa densă de culori, iar dealurile devin o undă de aur care respiră.
Pictura vibrează de energie: tușele rapide, aproape gestuale, dau senzația unei mișcări continue — o lume care se retrage în lumină.

Peisajul nu este un loc anume, ci o stare — aceea a liniștii de după miracol, când totul tace, dar pulsează încă de viață.

Gândurile pictorului

„Apusul nu este sfârșit, ci doar clipa în care cerul își amintește că a fost lumină.
Am pictat aceste dealuri din memorie, nu din loc.
Când priveam apusul, vedeam de fapt tăcerea din mine.”
— Mihai Teodor Olteanu