Un peisaj arhitectural pătruns de o liniște profundă, melancolică, surprins la granița dintre zi și noapte. Centrul compoziției este dominat de o biserică cu o turlă înaltă, ascuțită, a cărei siluetă luminoasă se profilează dramatic pe un cer agitat, pictat în nuanțe reci de albastru de Prusia și turcoaz. Ferestrele înguste ale bisericii strălucesc discret într-un roșu-portocaliu cald, sugerând prezența vieții și a luminii interioare. Un zid alb, strălucitor – poate acoperit de o brumă târzie sau de zăpadă – străpunge orizontala lucrării, delimitând spațiul sacru de strada din prim-plan. Copacii desfrunziți, redați prin tușe întunecate, nervoase, flanchează clădirea, adăugând un ritm vertical și sporind senzația de izolare și mister.
