Lucrarea „Timișoara în amurg” este o confesiune vizuală — un portret al orașului iubit, prins între lumina apusului și începutul nopții.
Catedrala Mitropolitană, simbol al orașului, este surprinsă în nuanțe de albastru și aur, plutind între real și vis.
Străzile și podul devin vene de lumină care pulsează sub respirația culorilor.
Olteanu nu pictează arhitectura, ci aura ei — emoția locului, amintirea care rămâne după ce privirea s-a întors.
Este o Timișoară transfigurată, poetică, unde lumina sfidează timpul și materia.
