În „Zborul culorilor”, Mihai Teodor Olteanu explorează esența mișcării picturale ca formă de eliberare.
Lucrarea pulsează într-o explozie de roșu incandescent, albastru profund și nuanțe de aur și turcoaz, transformând pânza într-o scenă cosmică unde culoarea însăși prinde aripi.
Gestul pictural este amplu, aproape sculptural, iar texturile dense trădează o tensiune între materie și lumină.
Pictorul nu descrie, ci invocă — iar ceea ce se naște este o ființă a luminii, o metaforă a libertății interioare.
„Zborul culorilor” este una dintre acele lucrări în care totul pare să se afle în clipa genezei: nu există contururi ferme, ci doar energie în transformare, o stare de zbor perpetuu.
